Mist.erul peisajelor ascunse (I)

...
. . . sau locuri in care iti regasesti ganduri demult pierdute. Locuri in care sufletul ti-e zapada, iar mintea piatra.


N-as putea trai in astfel de locuri. N-as putea trai doar cu ganduri. Zapada s-ar topi si ea. Si pana la urma de ce sa traiesc tot timpul cu speranta ca dincolo de ceata e o alta poiana, plina de vegetatie si fauna, cand poate fi o prapastie ucigatoare, sau o poteca fara destinatie?


As putea insa sa vizitez astfel de locuri, la nesfarsit. As putea sa risc, infruntand ceata si mist.erul din spatele ei. As putea sa ma eliberez de ignoranta cu care-mi tratez gandurile in padurile de beton in care traim.

Vreau doar un moment de liniste in care timpul sa fie la picioarele mele. Gandurile sa-mi fie slujitori, iar eu . . . stapanul lumii mele.


Imagini din Muntii Retezat
25.octombrie.2008